|
Ne-am adaptat prea repede la cultura fast-food, a mancarii preparate pe banda rulanta si consumate in lumina de neon a unui restaurant tern. Ritualul mesei tihnite se pierde in uitare si ne aducem aminte de el doar de Sarbatori. Daca romanii inca se mai lasa pacaliti de mirajul fast-food, occidentalii sunt in plina revolutie slow-food.
Slow-Food contra Fast-Food
Slow-Food este numele celei mai mari organizatii din lume care lupta pentru "dreptul la placerea de a manca". Miscarea are mai bine de 80.000 de membri din 130 de tari, printre care si Romania.
In 1986, jurnalistul italian Carlo Petrini se scandaliza la aparitia unui nou MacDonald’s la baza celebrelor trepte istorice din Piazza di Spania din Roma. Pentru Petrini, imaginea monumentului istoric alterat de prezenta restaurantului a devenit un simbol al industrializarii si al standardizarii culturale, inclusiv gastronomice.
La scurt timp, jurnalistul a organizat un protest inedit de tip flash-mob, adunand in fata restaurantului MacDonald’s zeci de oameni care mancau paste gatite traditional. Pentru miscarea sa, Petrini a ales antonimul "slow" (incet - n.r.) pentru a caracteriza tipul traditional de gastronomie, in care gatitul nu este o cursa contracronometru dictata de ratiuni comerciale.
Departe de a fi o simpla reuniune gastronomica, miscarea porneste de la premisa ca a manca este un act cultural si ecologic. In 1825, politicianul francez Jean Anthelme Brillat-Savarin, vestit pentru pasiunea sa pentru gastronomie, spunea ca "destinul popoarelor depinde de modul in care se hranesc".
Bucataria este fructul unei culturi milenare care reflecta identitatea fiecarui popor. Produsele traditionale transmit savoarea regiunii lor de origine si tehnici de fabricare ancestrale.
Generatiile "fast-food" aduc deja in lumina consecintele asupra sanatatii si caracterului natiunii. Cand mancam in graba dejunul sau cina singuri, in masina, inghitim in acelasi timp pe nemestecate valorile glorificate de marile corporatii din industria alimentara, iar risipa devine un lucru usor de acceptat.
La televizor, la serviciu, pe strada suntem mereu bombardati cu mesajul ca totul in viata trebuie sa fie rapid, ieftin si usor de obtinut, in special mancarea. Alimentele industriale sunt ieftine in mod artificial, costurile reale simtindu-se in bugetul national, in sistemul de sanatate si in mediul inconjurator.
Miscarea "slow-food" propune valori pe care multi dintre noi le-am uitat: masa in familie, placerea de a socializa in jurul unor mancaruri delicioase. Aici ne aducem aminte de moderatie, de conversatie, de toleranta si de convivialitate.
Activistii miscarii au infiintat in Italia, la Bra, o Universitate a Stiintelor Gastronomice, iar la fiecare doi ani este organizat targul de produse culinare traditionale Salone del Gusto, cea mai mare manifestare de gen din lume. Editia de anul acesta, desfasurata recent la Torino, a atras aproximativ 150.000 de vizitatori. Prezente la Salon, branza de burduf din Moeciu si dulceturile transilvanene au avut un succes notabil.
Lupta pentru diversitate
Salone del Gusto a coincis anul acesta cu un alt mare eveniment Slow-Food, conferinta Terra Madre. Evenimentul a adunat reprezentanti ai peste 5.000 de mici "comunitati gastronomice" din 130 de tari, incluse in programul Fundatiei pentru Biodiversitate. Aceasta sustine produsele culinare locale, cultivate natural si numai in sezonul lor firesc.
Potrivit definitiei date de fundatie, un produs are calitati excelente daca: are un gust bun, este fabricat "curat", adica nu afecteaza mediul inconjurator, animalele si sanatatea umana, iar producatorii primesc o compensatie financiara corecta.
E o forma de rezistenta in fata marilor producatori si marilor circuite de distributie. Prin sprijinirea micilor exploatari agricole, fundatia ajuta asociatiile familiale sa iasa din saracie si sa traiasca cu demnitate din produsele pamantului lor. Acest lucru impiedica exodul rural si limiteaza somajul, fiind o solutie viabila de salvare a biodiversitatii si a unor regiuni intregi ajunse in paragina.
Plante si produse pe cale de disparitie
Potrivit organizatiei, la fiecare sase ore dispare o planta agricola, iar 75a din diversitatea culturilor din Europa a disparut prin incurajarea plantatiilor in regim industrial. In aceeasi perioada, continentul american si-a pierdut 93a din diversitate, iar in prezent promoveaza fara discernamant culturile modificate genetic.
Organizatia Slow-Food a initiat un program amplu, intitulat Arca Gustului, prin care redescopera, catalogheaza, descrie si transmite publicului larg produse, arome si gusturi uitate.
In catalog figureaza sute de raritati, de la capra valchiavenna din Italia, oaia Navajo-Churro din America, vacile indigene din Irlanda pana la fasolea fava din Grecia, care se cultiva doar pe insula Santorini, sau branza de burduf din Romania.
Romania are un potential urias
Din punctul de vedere al diversitatii agricole, Romania are un statut privilegiat, fiind printre ultimele tari din Europa care si-a pastrat un mediu agricol traditional, este de parere presedintele Slow-Food, Carlo Petrini. Vechile membre ale UE, precum Franta sau Spania, regreta astazi ca politicile europene de incurajare a marilor culturi intensive au dus la disparitia micilor producatori.
In perspectiva aderarii, taranul roman poate face fata cu brio regulilor stricte impuse de standardele UE. El va fi nevoit sa respecte regulile de igiena, dar, in acelasi timp, poate lupta pentru a-si apara dreptul la existenta a produselor sale traditionale.
In fundatie au fost cooptati producatorii de branza de burduf de la Moeciu, crescatorii de animale si producatorii de branza din Brusturoasa (judetul Bacau); cultivatorii si producatorii de varza murata din Bucovina; fabricantii de produse organice (lapte, branza si paine) din satul Boiu (judetul Mures); producatorii de dulceturi din zona satelor sasesti din Transilvania si apicultorii si producatorii de bere din Valcea.
In aceste mici comunitati, Fundatia pentru Biodiversitate finanteaza comunitatile locale pentru promovarea si protejarea produselor traditionale amenintate cu disparitia. Gospodinele din satul sasesc Saschiz, renumite pentru gemurile lor din fructe de gradina sau de padure, pe care le produceau exclusiv pentru consum familial, au fost instruite cum sa respecte normele de igiena, cum sa ambaleze produsele si cum sa le comercializeze.
Bioagricultura, o marca a Romaniei
In aceasta vara, presedintele Slow-Food, Carlo Petrini, a fost in Romania, mai exact in judetele Brasov si Mures, unde a gustat din produsele localnicilor. "Am vazut o agricultura sanatoasa, naturala, de o mare bogatie, lucru pe care romanii nu par sa-l constientizeze", a spus Petrini la o conferinta de presa ulterioara.
In opinia sa, odata cu intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, acest patrimoniu extraordinar trebuie salvat, prin protejarea si organizarea micilor producatori agricoli.
Produsele istorice si agricultura de tip traditional pot reprezenta o marca a Romaniei, cu care aceasta sa poata concura in mod redutabil in fata celorlalte tari europene. In opinia lui Petrini, Romania are in prezent cea mai ecologica agricultura de pe continent, iar potentialul agriculturii sale e urias.
Gurmand
Gustos si incet
Slow-Food nu inseamna neaparat mancarea ce necesita foarte mult timp de preparare, ci aceea care solicita suficient timp pentru a fi gatita complet.
Potrivit nutritionistilor, boabele de leguminoase si carnea au nevoie sa fie gatite intr-un ritm mai scazut, pentru ca acest lucru le inmoaie si sparge proteinele intr-o forma mai usor de digerat.
India este un exemplu excelent pentru mancarea "lenta". Tendinta mondiala fast-food s-a lovit de rezistenta puternica a gastronomiei traditionale indiene, extrem de diversificata si bazata pe amestecuri magice de legume si condimente.
|
